„Pe 10 noiembrie 2009, poetul George Tarnea ar fi implinit ....”

Pentru mine, acest „ar fi implinit” inseamna o lipsa. Imi lipseste foarte mult ca nu il cunosc pe tatal lui Andrei. Imi lipseste faptul ca el nu ne vede impreuna. Acea „intalnire” e ceva ce noi nu avem niciodata, ceva ce el nu are niciodata. E un gand care goleste sufletul.

Lipsa pe care o simt eu nu se compara cu ceea ce simte Andrei. Poate doar sentimentul de neputinta e la fel pentru amandoi. Andrei mi-a povestit atat de frumos despre relatia cu tatal lui. A ramas cu amintiri bogate pe care le pretuieste. L-a iubit, respectat si inteles.

Eu nu am trait o asemenea pierdere, insa parca ceea ce simte Andrei se prelungeste si la mine. E mai mult decat ca vreau sa stie ca sunt langa el...Ii inteleg „lipsa”. Si tot ce vreau e sa ma bucur langa el de amintirile frumoase si de iubire si de poezii.

Va-mbatrani si-aceasta zi, spre seara,
Pierzandu-se-n trecut pe scari de ceara,
Dar, pan-atunci, gandeste-te ca, poate,
Fiindu-ti mai aproape decat toate,
Se cere-mpodobita cu iubire,
Pana devine ieri si amintire.